Când vine vorba de lumea traducerilor, în funcţie de cunoştinţele sau experienţele pe care le avem în legătură cu acest domeniu, le putem percepe în diverse moduri: o simplă echivalare de cuvinte dintr-o limbă în alta, o transpunere de sens, o profesie oarecare din care trebuie să trăiască şi traducătorii, o activitate profund intelectuală sau dimpotrivă, unii pot spune că nu e mare lucru etc. Sau ar putea fi câte puţin din fiecare, cine ştie…??
Din lumea traducerilor cu Departamentul de Revizie de la Swiss Solutions
Dacă privim însă dintr-o perspectivă avizată, constatăm că traducerea este un proces complex care implică o mulţime de elemente corelate: cuvinte, fraze, context, sens (în primul rând sens), cultura care stă în spatele fiecărei limbi sursă şi care va trebui armonizată cu cea a limbii ţintă, gramatică, exprimare, coerenţă şi, de ce nu, chiar inspiraţie. Aşadar, dacă dorești o definiţie a traducerii, una simplă şi pragmatică, aceasta ar suna astfel: procesul transformării unui mesaj emis într-o limbă, în același mesaj, dar formulat în altă limbă, cu condiția ca toate calitățile mesajului inițial să fie păstrate, prin realizarea echivalenței de sens și de valoare.
După cum spuneam, în lumea traducerilor sensul primează. Iar pentru redarea corectă a sensului, traducerea începe cu o etapă de pregătire, un aperitiv bogat în documente paralele, dicţionare, glosare şi alte materiale care facilitează înţelegerea textului pentru traducător şi îl ajută să îl transpună apoi într-un text coerent şi inteligibil, formulat în limba ţintă. Mai ales în mediul profesional, unde vorbim de domenii specializate, etapa de documentare este foarte importantă, deoarece aceste domenii implică un limbaj specializat, construcţii lingvistice specifice şi o anumită „tonalitate” a textului. Traducătorul trebuie să înţeleagă foarte bine mesajul original, iar după aceea să îl adapteze contextului şi culturii ţintă. Omiterea etapei de documentare, lipsa experienței, graba, dezinteresul sau presiunea timpului sunt câteva motive care îi determină pe unii traducători să cadă în „capcanele traducerilor”.
În lumea traducerilor, noi le numim „perle”
Capcanele despre care îți vorbeam mai sus implică de cele mai multe ori echivalențe false sau false familii de cuvinte și similitudini, cum s-ar zice, „furculisioane”. De multe ori, dacă nu se ţine cont de întregul context în care este integrată o structură lingvistică, de cultura căreia i se va adresa traducerea, de specificul textului sau de faptul că unele texte se adaptează mai mult şi se traduc mai puţin, se nasc adevărate perle, demne de consemnat. Deşi sunt veritabile, nu le putem vinde scump, de fapt… le cam plătim scump 🙂
Și-atunci când perlele se-adună?
Aşa ajungem de la simpla expresie din limba engleză, it’s raining cats and dogs, care are în limba româna ca echivalent o altă expresie cu acelaşi sens, dar cu nuanţă diferită: plouă cu câini şi pisici. Doamne fereşte! Oricât de simpatice ar fi animalele, nu ştiu cum am gestiona o astfel de calamitate! 😉 Acesta este un exemplu atât de adaptare, cât şi de echivalare greşită. Situaţia putea fi rezolvată/evitată foarte simplu, prin consultarea unui dicţionar de expresii sau, chiar mai simplu de atât, prin perceperea logică a expresiei într-un context mai amplu.
Dar ce se întâmplă dacă traducătorul se mulţumeşte cu o traducere mot-à-mot şi uită să mai dea şi nuanţă textului, sau alteori uită chiar de sens? Îți spunem noi, ceva de felul acesta: vaca debarcă la voi acasă, well, am trăit s-o văd şi p-asta! îmi şi imaginez o vacă debarcând, sigură pe ea, de pe un vas de croazieră (doar partea în italic reprezintă traducerea :); aromele se invită la masa dumneavoastră, așa că hai să punem untul peste peşte şi să ne apucăm de treabă, la comanda dvs. dom’ traducător, să trăiţi!
În căutarea sensului pierdut…
În căutarea sensului pierdut, ne-am îmbogăţit cultura cu perle şi alte minunăţii: înţeapă-te la centrala mea, ciudată propunere, dar dacă dumneata spui… you’re the bos (c-un singur s)!; cei doi ţăcăniţi cu tocă suntem noi; care noi, e întrebarea? Stan şi Bran? dar principala problemă rămâne totuşi, care o fi ţăcănitul-şef?
Dar unde mai punem situaţiile în care sensul a fost complet distorsionat? Taxa de durere, care era de fapt o nevinovată ’taxă de despăgubire’, totul într-o singură mână, când ideea era ’totul la îndemână’ sau ce ai face dacă izolaţia este belită? În același spirit al logicii inverse am descoperit că a nu ajunge pentru a biciui un mamut însemna de fapt ’nu conţine multe calorii’ și s-a tot întrebat revizorul – care o fi legătura între mamut şi calorii? Probabil a ajuns la concluzia că dacă biciuieşti un mamut pierzi din calorii, așadar trebuie să recunoaştem că traducătorul avea şi el dreptate.
Ce facem când întâlnim oameni pasionați?
Un pasionat de bere, cel mai probabil, i-a găsit acesteia o nouă utilitate – conservarea în bere, conservare nu pentru conservele din cămară, ci ca tehnică de îmbălsămare, dar în text nici vorbă de aşa ceva. Nu ne-a rămas nicio dovadă de la egiptenii din antichitate că berea s-ar fi aflat printre substanţele folosite la îmbălsămare! Ideea era mult mai simplă, ce-i drept şi mai puţin inovativă, era vorba doar despre ’așezarea trupului neînsufleţit în sicriu’.
Cultura de perle continuă cu incoerenţe, traduceri literale şi non-sensuri, aşa că te sfătuim să rămâi pe frecvenţă:
„În data de 10/10/2012 (data) la Calais transportatorul menționat mai sus a fost găsit de către un ofiţer vamal (Secţiunea 40(1) a Legii imigrării, azilului şi a naţionalităţii 2006) având un număr de 5 (cinci) persoane ascunse asupra lui, fiecare persoană fiind ori un nou venit clandestin sau o persoană ascunsă cu un nou venit clandestin. ”
„Vă atragem atenţia că în caz de întârziere a plăţii nu ne vom putea abţine de la neaplicarea unei dobânzi pentru întârziere”
„Român, şofer de camion, astăzi când colegul acestuia a mersul cu spatele cu camionul, a lăsat membrul stâng superior între camioane, se plânge de dureri în zona antebraţului stâng, fără parestezii, plătitor privat”
E adevărat că uneori, pentru amuzamentul şi ’îmbogățirea spirituală’ a revizorului, câte o perlă nu strică din când în când, am putea să le integrăm într-un program zilnic de terapie prin râs, dar pentru clienţi nu este la fel de amuzant. Dacă nu ar fi corectate, cu siguranţă ar deveni în primul rând o problemă gravă şi abia după aceea un moment amuzant pentru departamentul nostru de revizie, însă oricât de amuzant ar fi, problema rămâne.
