Într-o după-masă friguroasă de februarie, Maria și colegii ei au plecat de la birou la 5, așa cum făceau de obicei. Chiar dacă au avut o zi lungă, mai toată lumea era în toane bune. Traduceri în Ucraina ca business erau pe un trend ascendent, iar echipa pe care o coordona avea de lucru pentru câteva luni bune în viitor. Nimic nu prevestea ceea ce avea să se întâmple peste noapte la granița de est a țării.
De fapt, majoritatea ucrainenilor erau convinși, cu o seară înainte, că 24 februarie 2022 avea să fie doar o altă zi. În acea dimineață, Rusia a invadat Ucraina, pornind un război ce „a împlinit” de curând 550 de zile. Nimic nu avea să mai fie la fel pentru Maria și colegii ei începând cu acea dimineață, sau pentru noi toți în general. Însă oamenii pot duce mereu mai mult decât cred.
Technolex, agenția la care lucrează Maria, are peste 10 ani de experiență în industrie și a decis să meargă mai departe. Au tradus în ciuda suferinței, a morții și a iadului din jur. În timp ce bombele cădeau din cer, ea și colegii ei s-au adăpostit în buncăre și, când internetul mergea cât de cât, au continuat să își facă meseria. Nu s-au lăsat pradă fricii nici măcar o secundă.
Echipa Technolex bucurându-se de o ieșire în natură, înainte de război
Joia care a schimbat lumea
Am citit cu toții nenumărate relatări ale ucrainenilor, de la fața locului, despre începutul războiului de peste graniță. Majoritatea încep cu „am fost treziți de sunetul bombelor”.
„La fel s-a întâmplat și cu noi. A fost greu să realizăm că ceea ce se discuta de mult între oameni, la televizor și în familii, chiar ni se întâmplă. Totul se întâmpla la viteze amețitoare, de la telefoane la gânduri, aducându-ne pe toți în fața faptelor împlinite. Ne-am trezit într-un război. Cum majoritatea echipei noastre era din Kiev, unii dintre noi ne-am mutat în vestul țării, o zonă ceva mai sigură. Alții au decis să se mute la țară, iar unii am rămas în oraș, pregătindu-ne pentru ceea ce avea să vină.
Unii dintre colegii mei au plecat din țară pentru a-și ține copiii departe de pericol. Ai crede că toată harababura a dat peste cap munca de la agenție. Într-un fel, așa a fost, însă am încercat să ținem legătura cu toată lumea și să ne asigurăm că facem tot ce putem pentru siguranța oamenilor noștri. Am vorbit non-stop, zi și noapte, pe chaturile noastre și am simțit că, în ciuda nebuniei, am rămas alături unul de celălalt”, povestește Maria Malykhina, manager al producției la Technolex Translations Studio din Kiev, Ucraina.
Începând cu acea joi, Maria și colegii ei au trecut prin momente de groază, cu atacuri neîntrerupte asupra orașelor sau satelor în care locuiau, ucideri în masă și distrugere. Veștile care veneau din toate părțile erau înfiorătoare. Oamenii au căutat liniștea în muncă și în proiectele pe care le primeau. Chiar dacă proiectele erau mai puține, munca a fost cea care le-a salvat mintea de la declic.
Statiile de metrou din Kiev, transformate în birouri
„Ne-am bucurat că avem de lucru, dar în același timp ne-a fost greu să lucrăm după neîntreruptele bombardamente nocturne și cu tot pericolul de la orice pas din timpul zilei. A trebuit să lucrăm din buncăre, cu internet care mergea doar când voia. Buncăre însemnând subsoluri de blocuri, întunecate, cu umezeală și mizerie peste tot. Nimeni nu le-a pregătit pentru a servi drept case sau birouri pentru adulți, copii și animale de companie.”
Traduceri în Ucraina pe timp de război
Viața merge înainte, indiferent de împrejurări. Pentru Technolex, munca le-a fost călăuză, iar bunăstarea lor a depins de proiecte și de continuarea acestora. Echipa a continuat să lucreze, să preia proiecte, cerând în schimb timp mai mult pentru procesare și încercând să stea online pentru clienți, chiar dacă situația era una catastrofală în țara lor.
„Magazinele din oraș erau mai mult goale și se închideau devreme. Să ieși afară din casă era periculos, dar până la urmă la fel era și dacă stăteai înăuntru. Era o provocare să găsești de cumpărat lucrurile de care aveai nevoie, mai ales medicamente și chestii esențiale.
Dacă mai adaugi și stresul constant provocat de adăpostirea din calea bombelor, nu prea mai aveai loc de gândit și muncit. Chiar și așa, lingviștii noștri au rămas pe baricade, făcându-și treaba în timp ce eram atacați din aer de către ruși. Mulți s-au oferit voluntari pentru a traduce sau interpreta pentru jurnaliștii străini și canalele de știri. Unii dintre ei s-au oferit voluntari să ne apere casele și familiile.
Mulți oameni s-au înscris pe listele forțelor de apărare teritoriale. Am constatat și noi o scădere a numărului de proiecte, ceea ce ne-a oferit timp mai mult pentru activități salvatoare de vieți. Ironic, știu, însă e ușor să vorbesc despre ele în acest fel degajat acum pentru că suntem fericiți că echipa noastră este vie, lucrând alături de noi și de majoritatea clienților din acele vremuri.
În acele luni critice, am primit nenumărate mesaje de sprijin de la clienți și parteneri din toată lumea. Datorită acestora, am reușit să găsim locuințe sigure pentru colegii care aveau nevoie de ele. Acelea au fost gesturi umanitare adevărate, de solidaritate și bunătate, pe care nu le vom uita niciodată.”
Penele de curent au devenit o normalitate, la câteva zile după debutul conflictului
O nouă speranță
Kievul a fost sub atac timp de câteva luni. Unii au plecat din oraș, în timp ce alții au rămas să își apere și securizeze capitala. La câteva luni după începutul războiului, trupele rusești decid să se retragă din zona capitalei. Chiar dacă bombardamentele au continuat, intensitatea lor a scăzut simțitor la un moment dat.
„Nu ne-am schimbat modul de lucru prea mult. O bună parte din proiectele mari au fost reluate cu timpul. Unele nu au mai revenit, însă multe erau și afaceri din Rusia, ceea ce e până la urmă un lucru bun. Domeniile în care lucrăm zi de zi s-au schimbat. Nu mai avem atâtea comenzi din turism, modă sau bunuri de lux de localizat. La momentul de față, avem speranțe la proiecte din sfera militară și astfel ne sprijinim în mod direct trupele.
Alte zone de interes rămân cele stabile, IT (cel mai important domeniu pentru noi), sectorul automotive, cel legal și respectiv medical. Continuăm să dăm de lucru freelancerilor și să ne mărim baza de talente, dar și să angajăm personal in-house. Ședințele offline sunt rare, totuși existente, și le planificăm pentru când mergem la birou fizic, birou care a stat deschis non-stop. Chiar și în perioada de beznă provocată de bombardarea rețelelor de electricitate. Biroul a fost zona noastră de invincibilitate, cu baterii, lanterne, cafea, acces la internet câteodată și, mai ales, colegi vii cu care să vorbim.”
Povestea Mariei
Maria lucrează pentru Technolex de peste un deceniu. A dezvoltat o pasiune pentru managementul traducerilor și poate lucra la nesfârșit cu traducători și clienți. Tocmai asta a ajutat-o să treacă mai ușor peste primele luni de conflict, la început de război, pe ea și pe colegii de la agenția de traduceri în Ucraina. Acele zile de groază în care își salvau firma, în timp ce soldații apărau țara, când gândurile tuturor erau dintre cele mai negre pe care le-au avut vreodată.
Centrul orașului Kiev la debutul războiului
„În 2013, am început ca traducător și revizor, iar mai apoi am lucrat ca și production manager. Agenția noastră e grozavă. O afacere ucraineană la care ești mândru să lucrezi. Suntem o echipă în dezvoltare, o structură stabilă care face față provocărilor datorită unui proces de lucru bine pus la punct. Nu am niciun fel de reproș pentru Technolex. Echipa este formată din oameni puternici, uniți de o pasiune comună pentru atingerea perfecțiunii în domeniul lingvistic.
Obișnuiam să mergem la evenimente de tip team building cu echipa, la rafting sau ture cu barca pe râu înainte de război, care ne-a schimbat tuturor viețile. Însă rămânem chiar și așa o echipă unită, capabilă să livreze muncă de calitate și să se bucure de timpul liber. Suntem norocoși să avem un management extrem de stabil și de bine pus la punct, care ne ajută enorm în vremurile pe care le trăim. Și colegi curajoși, care au lăsat laptopul și au mers pe front, să apere țara.”
Viitorul sună luminos
Ucraina luptă în continuare pentru restabilirea păcii pe teritoriul țării, contra forțelor rusești. Un an și jumătate mai târziu, războiul e mai tăcut, însă mereu vizibil. În mintea tuturor persistă acel gând de frică și risc iminent. Însă totodată, licărește și o firavă idee de pace, de mai bine, de lumină, care încearcă să își găsească locul în lumea reală. E un joc al așteptării, al speranței pentru un mâine mai bun, mai mult decât unul al gloanțelor și rachetelor.
Maria și cățelul ei, la muncă în timpul unei pene de curent
„Lunile de la început de război au fost cele mai grele. Am avut de făcut muncă de informare și de educare pentru clienții care nu știau de fapt ce se întâmplă în orașele noastre. Să livrăm proiecte importante chiar dacă nu aveam curent și eram bombardați, la propriu și la figurat, de rachete și vești din ce în ce mai sumbre. Să faci proiecte când nu ai curent și alte lucruri esențiale a fost aproape imposibil. Însă echipa noastră a rămas pe poziții, iar prin muncă asiduă, cooperare și dedicare, am reușit să mergem mai departe. E cel mai pozitiv lucru din întreaga situație.”
Maria și oamenii de la agenția la care lucrează au încredere în armata ucraineană și în aliații acesteia. Ucraina va renaște, după ce va câștiga războiul, spune colega noastră. Când țara va intra în era reconstrucției de după război, atunci vor putea și agențiile de traduceri precum cea la care lucrează să își arate recunoștința, prin acapararea tuturor forțelor proprii spre scopul comun, acela de a localiza informații vitale în limba ucraineană pentru toată lumea.
„Alături de echipa de la Technolex, vom fi gata să facem ce ține de noi pentru țara noastră. Indiferent de cât va dura, nu ne vom da bătuți.
Niciodată.”
Un Kiev de dinainte de război, o echipă fericită
