Roxana nu s-a gândit vreodată, în timpul facultății, că va ajunge traducător freelancer la New York.
Și mai ales să locuiască în America, atunci când își rupea coatele pe băncile facultății de studii economice din București. De fapt, tânăra studentă era atât de pornită într-o cu totul altă direcție încât și-a dat licența pe o temă de psihologie… deși era absolventă de ASE. Cum a ajuns tânăra româncă de la bani și finanțe la traduceri? Prin descoperirea unei pasiuni pentru cuvinte și magia acestora.
Acum, Roxana are un pic peste 39 de ani. Bucureșteancă, a trecut prin Grecia până să ajungă să stea și să lucreze la New York, poate cel mai inedit și râvnit oraș de pe planetă. După ce a pendulat jumătate de viață între cifre și cuvinte, real și uman, logică și creativitate, le-a combinat într-un final într-o profesie inedită, cea de traducător. Este mama a doi căței superbi, locuind alături de soțul ei în Queens, unul dintre cartierele cele mai căutate ale metropolei americane.
Traduceri pentru bani de buzunar
Atracția spre limbile străine precum și nevoia de bani în plus au determinat-o pe Roxana să înceapă o carieră în domeniu. În facultate, a decis să își crească veniturile prin realizarea de traduceri către clienți mici și medii, cunoscând deja limba engleză grație cursurilor și totodată unui profesor „super”, adjectivul ei. Pe atunci, copiii învățau limbi străine la școală, nu pe YouTube.
„Am început să traduc în facultate, inițial ca o sursă de venit în paralel cu orele de curs. Orarul era extrem de anapoda, având în unele zile cursuri dimineața, în altele după-amiaza, ceea ce făcea imposibil să obțin un job la program. Iar la vârsta aia, nu prea îți mai arde să ceri bani de la părinți. Asta se întâmpla prin 2002-2003. Apoi, în 2004 am dat examenele impuse de către Ministerul Culturii/Ministerul Justiției și am devenit traducător oficial, cu diplomă”, ne-a povestit traducătoarea.
Angajată la o editură „ezoterică”
Înainte să viseze la a deveni traducător la New York, aventura Roxanei în industrie a început cu postările de pe site-urile de joburi. Acolo și-a găsit primii clienți mai mari decât cei descoperiți la întâmplare. A început cu CV-uri, după care a trecut la proiecte tot mai mari, cum sunt articole sau chiar cărți. Traducerile au devenit un mod de a face bani și aproape o obsesie, tânăra traducând până și pagini de Wikipedia, pentru „antrenament”.
„Devenise un fel de obsesie. Am început să traduc din Wikipedia și alte materiale, pur și simplu de dragul de a traduce, ceea ce a prins extrem de bine deoarece am căpătat o viteză mai mare și un vocabular extins. Am avut și eșecuri. Editura era specializată în cărți religioase și cu tentă oarecum ezoterică. Am tradus câteva cărți, dar se pare că nu aveam limbajul potrivit. De atunci, acest domeniu este unul dintre cele în care nu mai profesez. Altele ar fi subtitrările și traducerile jocurilor video. Pe cât de mult îmi place să joc jocuri video, pe atât fug de traducerea lor”, povestește Roxana.
La mare, la soare… în Grecia
Ruinele grecești au dezvăluit… un american!
De obicei, interviurile pe care le postăm pe blog trebuie revizuite pentru a le oferi un ritm narativ, pentru a încropi o poveste. Însă modul în care Roxana povestește cum a trăit următoarea parte din viața ei nu necesită nicio intervenție editorială.
„După terminarea facultății, am devenit office manager la o mică firmă de investiții în imobiliare deținută de niște cetățeni străini. Toată comunicarea cu ei se desfășura în engleză și atunci pot spune că am început să și vorbesc fluent… și nu m-am mai oprit de atunci (râde). Între timp, am dezvoltat o nouă pasiune pentru Grecia și limba greacă.
Am început să învăț limba greacă, am avut meditatori și după câțiva ani, am plecat de la primul job pentru a lucra la Bank of Cyprus, sucursala din România. După câțiva ani acolo, pasiunea și legăturile mele cu Grecia au crescut exponențial, așa că am solicitat un transfer la sucursala băncii din Grecia. Se pare că am fost extrem de convingătoare, pentru că mi-a reușit! Acolo, am urmat un curs intensiv de greacă la National and Kapodistrian University of Athens, finalizat cu un certificat de limba greacă.
Din când în când realizez traduceri din greacă în română sau în engleză. În timpul șederii în Grecia am început să traduc tot mai mult. La un moment dat, câștigam mai mult din traduceri decât de la bancă (și îmi și plăcea mai mult să traduc) așa că am decis să devin traducător full-time. Cam tot din perioada aceea datează și începuturile muncii mele la Swiss Solutions, asta înseamnă aproape 15 ani de colaborare”, a povestit colega noastră.
Un american printre coloanele grecești…
Perioada pe care a petrecut-o în Grecia a fost printre cele mai frumoase din viața Roxanei. Traducătoarea adoră elenismul și locuitorii țării, clima perfectă, insulele, una mai fascinantă și mai diferită decât cealaltă, dar și locurile în care antichitatea se îmbină cu modernul, cu cafenelele de specialitate și cu prezentul. „Senzația de a fi la un concert pe Acropole este ruptă din altă lume”, se destăinuie Roxana.
„În paralel cu creșterea semnificației traducerilor în viața mea, mi-am cunoscut viitorul soț, care este american. Sincer, nu m-aș fi așteptat să plec atât de departe de casă. Una e să sari în avion și într-o oră și jumătate ești dintr-o țară în alta și alta e să faci un drum care se întinde pe o zi întreagă. Însă dintotdeauna am fost o persoană mai impulsivă și am decis să-mi urmez instinctele. Așadar, am schimbat țările!”
Primele zile în Orașul Tuturor Posibilităților
O zi din viața unei românce newyorkeze
Muncă, muncă și iar muncă. Așa arată o zi din viața unei românce care trăiește la New York. Să îți permiți financiar să locuiești în cel mai râvnit oraș din lume nu e ușor și implicit nici ieftin. Însă perseverența și un program bine stabilit fac diferența între succes și eșec. Roxana se trezește odată cu găinile, la 6-7 dimineața, iar prima oră a zilei o dedică celor doi căței ai familiei.
„Apoi, cu prima cană de cafea începe aventura emailurilor. Lucrez cu agenții din Europa, China și din State. Ba am avut colaborări chiar și cu cineva din Bolivia, sau din Africa de Sud, așadar căsuța de email necesită cam o oră. Apoi, când sunt fresh, este momentul revizuirii propriilor lucrări înaintea predării. După predare, încep lucrul la noile proiecte. Din fericire, nu mă pot plânge niciodată ca nu am lucrări, de aceea orice deadline este esențial pentru mine. Orice mică problemă îmi poate afecta destul de mult restul zilei, așa că încerc să fiu punctuală… și am solicitat punctualitate și din partea celorlalți, mai ales când vine vorba de plăți”, ne povestește Roxana.
Familia Brown în formație completă, cutreierând prin Central Park
Ziua colaboratoarei noastre se încheie când se încheie. Nu are un orar fix, ca orice freelancer. Poate că e 6 seara sau 11 noaptea. Sau poate se încheie la prânz, vinerea, ziua ei de relaxare, asta pentru că nu are predări în următoarea zi. Vinerea, Roxana fuge de la laptop cât mai repede și mai departe cu putință.
Care sunt cele mai bune și cele mai puțin bune lucruri în a activa ca și traducător la New York? Unul dintre cele mai delicioase lucruri, la propriu, este reprezentat de multitudinea de restaurante cu specific divers, spune traducătoarea.
O poză expresivă care nu are nevoie de nicio descriere
„Ador mâncarea mexicană, dar și fructele de mare. În plus este interesant să testezi bucătăria himalayana, cea din Bangladesh sau chiar africană. O diversitate de arome și gusturi, care însă riscă să se transforme în colăcei! Celălalt lucru pentru care iubesc orașul este Broadway. Musicalurile sunt o mare pasiune și nu e loc mai bun în lume pentru ele decât New York City.
Soțul meu lucrează în domeniu și toți prietenii noștri sunt actori, regizori sau muzicieni, deci cam toate discuțiile sunt pe marginea a ceea ce e nou, care piesă este bună și care e mai meh. Lucruri mai puțin bune la a trăi aici n-aș putea spune că sunt, poate doar faptul că este unul dintre cele mai scumpe orașe din lume.”
Călătorii, căței și pictură pe numere
„Ce-i ăla timp liber?!” este reacția Roxanei când o întrebăm despre ce îi place să facă în afară de traduceri. Călătoriile sunt una dintre pasiunile ei și i se potrivesc mănușă. Până la urmă, a străbătut jumătate de glob să găsească locul căruia îi spune acum „acasă”. A făcut un obicei din a veni în fiecare vară în Europa.
Sophie și Sparky bucurându-se de soarele de apus
„Anul acesta mi-am luat permisul de conducere (nu e niciodată prea târziu) deci am și mai multă libertate de mișcare. Sunt extrem de multe locuri frumoase în apropiere de New York, dar mai greu accesibile cu trenul, mai ales cu cei doi „copii”. În afară de călătorii, îmi place să joc ping-pong sau jocuri video, să merg la film, la teatru, la stand-up comedy și la restaurante, sau la plajă. Nu se compară plajele de aici cu cele din Grecia, însă nici oceanul de aici nu e rău, într-o zi toridă de vară. O pasiune relaxantă mai recentă este pictura pe numere. Nu sunt vreun Van Gogh, dar nici chiar un dezastru complet”, glumește Roxana.
Clasicele întrebări de final…
Nu puteam să o lăsăm pe Roxana să fugă înapoi la căsuța ei mereu plină de email fără să îi punem tradiționalele întrebări pe care i le-am pune oricărui român plecat peste hotare. Prima este despre dacă mai are de gând să revină vreodată în România.
„De venit, vin doar în vizită. Nu am nici cea mai mică intenție de a mă întoarce.”
Ce te-ai vedea făcând dacă nu ai lucra în domeniul lingvistic?
„Probabil că aș lucra în cadrul unei asociații de protecție a animalelor. Este cauza mea de suflet și încerc să contribui cum pot și cât pot. Am încercat să fiu și foster. Mi-a reușit aproximativ 5 minute, după care am decis să adopt cățelul. Și asta s-a întâmplat de două ori deja!
Noroc că apartamentul în care locuiesc are o clauză care limitează numărul de animale la două, că altfel… ”
