Codrin Munteanu face parte din echipa Swiss Solutions de aproape 9 ani, ocupând poziția de Sales Manager. Astăzi ne povestește, într-un interviu aniversar, despre industria traducerilor, așa cum o percepe un om de vânzări.

  1. Codrin, ce părere ai despre piața traducerilor din România?

Piața traducerilor este în creștere și este oarecum firesc să se întâmple lucrul acesta, pentru că nu face altceva decât să urmeze trendul pe care îl dau companiile multinaționale prezente în România. Pe de altă parte, este o piață încă foarte fragmentată, în care chiar și liderii de piață, cum este Swiss Solutions, dețin cote relativ mici din volumul total. Asta îmi spune că este o piață care mai are mult până să ajungă la maturitate, încă este în faza de „adolescență”, dacă o pot numi așa. Am spus încă, pentru că mă aștept ca lucrurile să se schimbe și dacă nu în perioada imediat următoare, cu siguranță în următorii 10 ani, să existe câteva companii care să domine mult mai autoritar piața. Și cred că vor avea de câștigat acele companii care au capacitatea de a se adapta, de a găsi moduri prin care să iasă în evidență precum și noi servicii pe care să le introducă în portofoliu.

  1. De ce ai ales această profesie?

A început sa-mi placă să vând încă de când eram în adolescență, deși pe atunci nu eram prea conștient de lucrul ăsta, ci o făceam natural. De exemplu, în școala generală vindeam sticks-uri la preț de dumping colegilor de clasă, sau făceam „bișniță” cu manualele alternative. Acum toate astea mi se par niște copilării, dar într-un fel, cred că satisfacția micilor reușite de atunci m-au pus pe o direcție care m-a făcut să aleg Facultatea de Comerț și apoi această profesie. Îmi place profesia pentru că este plină de provocări, pentru că trebuie să fii în permanență dinamic, să accepți schimbarea și să ai capacitatea de a te automotiva, altfel nu reușești pe termen lung. Astea sunt lucruri care scot pe oricine din zona de confort și pot să spun că cele mai frumoase lucruri care mi s-au întâmplat în viață, au rezultat din situații în care m-am scos singur sau am fost scos de alții din zona de confort, chiar dacă pe moment nu mi s-a părut o idee bună.

  1. Care sunt punctele forte ale unui om de vânzări de succes?

Cred că un om de vânzări bun este în primul rând consecvent și perseverent. Îți trebuie răbdare ca să reușești în meseria asta, dar nu genul acela de răbdare pe care trebuie să o ai când stai la o coadă lungă, ci mai degrabă una pe termen lung. Un bun om de vânzări ar trebui să învețe să stăpânească foarte bine produsul sau serviciul pe care îl vinde și să știe să fie spontan, să se adapteze rapid la situații neprevăzute care apar uneori în procesul de vânzare, oricât de minuțios este pregătit. Apoi, cred că trebuie să reușească să găsească în el resursele care să-l facă să-și dorească mereu să fie mai bine, să obțină mai mult, să ajungă mai sus; altfel, riscul de plafonare (care este de fapt tot o zonă de confort) este foarte mare. Mulți consideră că în vânzări oamenii sunt hrăpăreți. S-a creat această aură negativă asupra profesiei, alimentată pe bună dreptate de nepregătirea profesională sau de proasta interpretare cu care unii vânzători abordează procesul de vânzare. Eu cred că un om de vânzări trebuie să rămână „flămând” după reușită, așa cum zicea Steve Jobs într-un discurs către absolvenți: „STAY HUNGRY !” 

  1. Cu ce este diferită industria traducerilor de alte domenii de activitate?

Nu sunt sigur că răspunsul meu este cel corect, pentru că mai cunosc, din interior, doar 2 industrii. Poate este diferită pentru că serviciile de traducere nu dețin o pondere foarte mare în cuantumul cheltuielilor unei companii și atunci sunt privite de către o parte din cei de la achiziții ca fiind neglijabile. Unii nu acorda o atenție foarte mare selecției furnizorilor și alegerile sunt făcute pe criteriu exclusiv de preț. Nu este nimic mai fals, pentru că un preț mic vine la pachet cu un serviciu ieftin, și o traducere prost realizată te lasă la greu fix atunci când ți-e lumea mai dragă. De exemplu, când ai participat la o mare licitație, ai pregătit temeinic toată documentația astfel încât să respecți caietul de sarcini, dar traducerea pe care trebuie să o ai obligatoriu nu ajunge la timp și depășești deadline-ul. Sau ajunge, dar este atât de prost realizată încât te descalifică. Atunci își dau seama achizitorii că degeaba este ieftină și se reorientează.

  1. Care este cel mai greu lucru în profesia ta?

Cred că cel mai greu este să nu te lași distras de insuccese și nici de reușite. Dacă primele au darul de a te descumpăni pe moment sau de a te demoraliza pe termen lung, poate mai periculoase sunt reușitele. Succesul te poate îmbăta și te poate face să te culci pe o ureche, să te complaci și să nu mai „stay hungry”. Iar asta nu este decât preambulul viitorului eșec.

  1. Povestește-ne o întâmplare interesantă/amuzantă cu un client.

Aveam o întâlnire importantă cu un viitor client, la Blaj. Am plecat cu noaptea în cap din București, cu mașina, de teamă să nu întârzii, dar ora matinală și traficul surprinzător de lejer în ziua aceea, m-au făcut să ajung cu 2 ore mai devreme. Așa că m-am gândit ca în timpul rămas, să găsesc o frizerie unde să mă tund (nu mă întrebați de ce am simțit nevoia) și eventual un loc în care să mă schimb din hainele lejere în care venisem îmbrăcat pe drum, în costum. Am găsit o frizerie, m-am așezat la tuns și cât mă freza doamna de acolo, am intrat în vorbă. Din una în alta, i-am spus că sunt în oraș pentru o întâlnire și că după tuns trebuie să mă schimb în costum, așa că mi-a spus că pot folosi o cameră alăturată pe care o aveau la frizerie, o dependință. Zis și făcut, mă duc la mașină, aduc costumul și cămașa, intru în cameră și în timp ce mă schimbam, am pus cămașa albă pe ceva ce semăna cu un suport. Mare greșeală, pentru că suportul era murdar cu ceva negru și cămașa s-a ales cu o dungă de toată frumusețea. Așa că ultimele 30 de minute dinainte de întâlnire mi le-am petrecut spălând (cât de bine am putut) cămașa și uscând-o cu foenul pe care doamnele din frizeria din Blaj s-au oferit să mi-l împrumute.

  1. Faci parte din echipa Swiss Solutions de aproape 9 ani. De ce ai ales să rămâi în această firmă?

Am venit la Swiss Solutions pentru că de la început am simțit că în spatele micuței firme de traduceri din Piața Unirii din Timișoara, se află oameni care-mi plac și care sunt pe aceeași frecvență cu mine. Am continuat la Swiss Solutions pentru că mi-am dat seama că aprecierea mea inițială a fost bună și pentru că m-am simțit bine. Prin bine înțelegând faptul că m-am simțit provocat aproape în permanență, că mi-am simțit vocea auzită, chiar și atunci când nu aveam dreptate, că este o companie și un loc în care am știut că pot să contribui cu ceva bun.